Introducere
Ştiam de acest loc de zbor încă din 2012, când cei de la clubul Mureş Fly au organizat o excursie acolo şi au zburat pe săturate. De altfel, am urmărit cu interes şi anul trecut zborurile postate pe XContest, fiind chiar la un pas de a întreprinde şi atunci o excursie spre acest loc. Problema cea mai mare, în ceea ce mă priveşte, a fost faptul că nu am găsit colegi parapantişti dispuşi să mă însoțească în excursie. Acest lucru s-a întâmplat şi anul trecut, la fel ca şi acum.
Dintre motivele invocate au fost că este greu de ajuns, că este departe şi că este India! Ceea ce pentru unii poate fi o provocare pentru zona lor de confort.
Cum se ajunge
Sunt multe companii aeriene care fac zboruri spre India. Itinerariul la dus a fost următorul:
Nu în ultimul rând ca şi importanță, pentru India trebuie viză. Eu am luat-o online, este ceva site care se găseşte uşor, şi costă 50$, cu timp de procesare 1-2 zile. Pe site vor trebui mai multe date personale completate precum şi poză personală şi poză cu datele din paşaport.
Cazare
Nu am rezervat nimic înainte de a ajunge în Bir, aşa că după ce m-a lăsat taxiul în față la Garden View, care este un guest house mai cunoscut în Bir, m-am dus să mă înțeleg la preț cu managerul.
Deşi inițial a acceptat 500 de rupii pe noapte, lăsat de la 1000, că de... nu sunt englez, ci român, şi ar fi frumos de făcut un discount, tocmai când calculam în gând că pe toată perioada de o lună, m-ar costa cam 200€ cazarea, la 500 de rupii pe noapte, managerul s-a răzgândit, zicând că trebuie să-i mai vină nişte grupuri şi nu poate lăsa la 500.
În principiu cursurile de schimb în perioada asta ar fi cam 60-63 de rupii pentru un dolar si vreo 71-73 de rupii pentru un euro.
Deşi fiind noapte deja, şi încărcat cu bagajele de pe drum, nu mi-a fost foarte greu să găsesc cazare, după ce am întrebat pe la câteva magazine.
Prima cazare găsită a fost la nişte tibetani, cu 500 de rupii pe noapte. Clădire destul de nouă, relativ curat şi ce m-a impresionat cel mai mult, boiler electric, care ulterior am realizat că este un standard pentru cazările din zonă.
Am zis prima cazare pentru că după câteva zile, fiind un accident de parapantă, în urma căruia un pilot rus a murit, a venit gazda la mine să-mi zică că a început să mişune poliția locală prin zonă, şi că neavând încă licență de guest house, se tem să nu aibă probleme, şi mă roagă frumos să-mi găsesc altă cazare.
Aşa că am căutat şi găsit altă cazare, într-o zi de pauză de la zbor, dar nu fără emoții. Se pare că în această perioadă este număr record de piloți în zonă, deci şi cazările au început să fie mai greu de găsit.
Ca şi reper de prețuri, 500-600 de rupii pe noapte pentru o cazare curată este un preț bun, mai ales că în cameră sunt două paturi, deci pentru două persoane prețul ar fi fost jumătate, ghinionul meu că am venit singur.
Din ce am mai povestit cu alți piloți, pe la Garden View sau Surya Hotel, locurile mai celebre de cazare şi cu specific pentru piloți, prețurile pe cameră, se învârt pe la 1000-1200 de rupii, dar condițiile nu sunt cu mult mai strălucite decât la cele mai ieftine.
În finalul căutării am avut norocul să găsesc o cazare la 600 de rupii, foarte aproape de Surya Hotel, puțin cam prăfuită, camera fiind la parterul unei clădiri încă în construcție. Deşi aş fi înclinat să zic că în India şi Nepal au alte standarde de curățenie, am stat şi la cazări în România în camere unde nu am avut avut curaj să mă bag între aşternuturi decât cu hanoracul şi cu gluga pe cap.
Oricum, prioritățile sunt priorități, o zi pierdută pentru căutatea unei cazări a fost suficientă, 600 de rupii pe noapte, duş cald şi locația aproape de locul de mic dejun şi de grupare pentru plecarea cu taxi spre decolare, fac ca restul aspectelor de curățenie precară să pară mofturi. Măcar aici n-am avut gândaci cum a fost în Delhi.
Încă un lucru de ştiut despre cazări, dacă proprietarii cazării sunt tibetani, va trebui făcut un drum până la Dharamshala pentru a completa nişte hârtii, care din câte am înțeles nu costă nimic, dar costă drumul cu taxi sau cu busul.
Decolare şi aterizare
O zi tipică de zbor pentru mine începe pe la ora 7, mic dejun la Surya Hotel la 7:10. Apoi întors în cameră, pregătit echipamentul şi pe la 8, 8 jumate, ieşit la taxi.
Am mers cu taxiul 2, 3 sau chiar 4 oameni. Costul pâna la decolare este 500 de rupii, care se împarte la 2, 3 sau 4 oameni. Drumul este destul de lung şi rău prin anumite porțiuni. Imi aminteşte de urcarea pe Transfăgărăşan. Altitudinea Bir-ului este aproximativ 1400m, iar a decolării care aparține de localitatea Biling este cam 2400m.
Decolarea este mare. Deşi am auzit piloți plângându-se că trebuie stat la coadă şi că este prea aglomerat, părerea mea este că sunt mofturi. Steagurile multicolore de rugăciune agățate pe un mic templu de deasupra decolării, indică foarte bine direcția şi intensitatea vântului. Se poate decola pe mai multe direcții, mai puțin nord, direcțiile principale fiind est şi vest.
Sunt mai multe porțiuni cu iarbă de unde se poate decola fără griji pentru uzura echipamentului, şi porțiuni cu praf şi cu pietre, de unde nu este recomandat să se decoleze din cauza riscului de a ciupi sau a rupe suspante. Odată cu apariția vulturilor spiralând în termicile din fața decolării, vor începe şi piloții să decoleze, cross-işti, tandemişti şi începători la curs. Pentru cross, ideal este de decolat cât mai devreme. Au fost zile când am prins termică decentă pe la 9:30, dar în general 9:45-10:00 este perioada când am decolat de cele mai multe ori. Au fost şi vreo 2 zile când am scăzut vreo 2-300 de metri sub decolare şi pe urmă mi-a fost destul de greu să recuperez.
Ce mi se pare fascinant la acest loc este faptul că odată ce se porneşte termica, ține toată ziua. Am fost de câteva ori în situația de a ma scurge la vale, dar cu puțină răbdare, am reuşit să recuperez, şi cel puțin până acum, tot timpul am prins aterizarea principală.
La fel ca şi decolarea, aterizarea principală este mare.
Nu este un lucru neobişnuit să se încadreze la aterizare în acelaşi timp 3-4 aripi, dar este suficient loc să se aterizeze fără probleme. Cam de fiecare dată, pe marginea aterizării sunt multe grupuri de turişti, copii sau localnici, ceea ce face cam dificilă o uşurare rapidă dupa un zbor lung. Cea mai sigură opțiune ar fi una din terasele din apropiere.
Ca şi optiuni de aterizare pentru cross, ar fi orezăriile. Sezonul musonic fiind trecut de ceva vreme, acestea sunt secate. Ca şi sfaturi de la alți piloți, trebuie avută grijă la cablurile de curent!
Problema mai mare ar fi cu aterizarile de urgență sau neplanificate din zona de munte. În general nu este problemă să nu fie termică, dar se poate întâmpla să se acopere rapid sau să înceapă precipitații. Deci zborul din zona de munte, practic creasta principală de la Bir la Dharamshala şi mai ales partea din spate (nord), ar trebui gândit, cum se zice la şah, cu câteva mutări înainte.
Ca şi siguranță, ar trebui avut un dispozitiv SPOT, sau echivalent, bani cash la purtător, cateva sute de euro şi de preferat stație radio şi cineva din grup care să ştie ce planuri de zbor ai. Din spusele altor piloți am aflat că cei care vin pentru recuperare în caz de accident s-ar putea să nu te ajute dacă nu le dai bani pe loc, asta bineînțeles în cazul în care mai eşti conştient.
Alte locuri interesante unde se poate face top landing şi decola din nou ar fi Golf Course şi 360 (Three sixty).
Golf Course este situat în partea de vest în raport cu decolarea, pe al doilea picior care coboară până în vale, înainte de prima vale mai largă. Pe la amiază se poate recunoaşte lejer datorită parapantelor şi piloților aterizați. De asemenea este un nene cu un stand ambulant, de unde se poate cumpăra masala tea (ceai negru cu lapte şi condimente), chipsuri, țigări etc. Există în comerț la ei nişte țigări mici, în pachete cilindrice, subțiri şi cu foița făcută dintr-o frunză, legată cu o ață la capăt.
360 este în partea de est, pe creasta principală, cam la 10km față de decolare. Este un teren rotund, delimitat de pietre unde se poate ateriza şi decola, şi în apropiere este o casă cu acoperiş roşu.
Zborul
Este vorba de zbor de munte cu tot ce implică acesta. Termici hotărâte multi-core cu miezuri chiar de 6-7m/s, nori activi, uneori cu posibile supradezvoltări, zone de turbulență, chiar pe tranziție.
Vântul meteo nu s-a simțit decât ocazional. La decolare de multe ori este 0 sau slab. Dar s-a întâmplat în timpul zborului ca instrumentele să aproximeze chiar 22km/h viteza vântului, probabil datorită termicilor puternice din zona respectivă.
Mi-a luat câteva zile până m-am acomodat cu aerul de aici. În prima zi nu am înțeles mare lucru din ce întâmpla. Aveam tot timpul impresia că sunt în rotor şi urmează să mi se închidă aripa. A doua zi a fost ceva mai bine, am făcut un zbor mai lung şi ca timp, şi ca distanță, dar m-am simțit tot destul de inconfortabil. De multe ori mă adunam în seletă în termică pentru că aveam impresia ca urmează o închidere iminentă. Dar nu s-a întâmplat nimic. În zborurile făcute până acum aici, nu am avut nici un incident serios, doar obişnuitele clape pe vârfurile aripii şi câte o "ieşire în lumânare" frânată corespunzător pentru a evita front-stall-ul.
Dar alții nu au fost aşa norocoşi. A fost accidentul cu pilotul rus. Apoi un pilot australian din câte am înțeles, a aruncat rezerva. Încă un pilot italian a mai pățit nu ştiu ce, şi parcă am mai auzit de vreo două rezerve aruncate. Deci evenimente au mai fost, ceea ce înseamnă că trebuie avută grijă mare şi pregătirea corespunzătoare. Când zic asta, mă refer la un curs SIV, la o aripă cu care eşti confortabil, odihnă etc.
Pentru zbor de cross-country zona este uşoară. Asta înseamnă că deciziile cu privire la următoarea termică sunt destul de evidente, termicile în general sunt de peste 2-3m/s, deci se poate scoate medie de viteză destul de bună pe zbor.
O zi ideală ar fi cu plafonul undeva pe la 4000m, caz în care prima parte a traseului, înspre vest, spre Dharamshala, se poate face zburând aproape de creasta principală, fără a face multe termici pe traseu.
După Dharamshala, cam la 60-65km față de decolare, relieful începe să scadă în altitudine şi din cate am înțeles tot prin zona aia, au indienii ceva unitate militară, pe care ni s-a recomandat să o evităm.
Practic într-o zi bună, după ce se ajunge înapoi la decolare din partea de vest, deja ar fi acoperită o distanța de 100-110km, urmând ca următorul segment al zborului să fie făcut înspre est, pe creasta mai mică spre Mandi.
Spre est se mai poate face destul de lejer un segment de 50-60km, dus-întors, aproape de relief, fără a pierde timp făcând termică.
Deci într-o zi bună, se poate face un triunghi plat de 150km, destul de lejer. Pentru 200km trebuie medie de viteză destul de mare, aprox 30-31km/h, şi bineînțeles nici o greşeală, care costă timp.
Considerând că în perioada asta ziua de zbor începe pe la 9:30 - 9:45 şi se termină pe la 16:30 - 17:00, ar fi aproximativ 7 ore de zburat. În primăvară s-ar putea să fie mai uşor, deoarece ziua este mai lungă. Din câte am înțeles, se zboară în perioada martie-aprilie-mai, înainte de sezonul musonic.
În zilele mai puțin bune, tot se poate ajunge până în Dharamshala, dar dacă nu se poate aborda creasta principală, atunci eficiența scade. Deja trebuie făcute termici pentru a trece văile dintre crestele secundare, pentru a căror traversare uneori pe pierd 300-400m de altitudine. De la începutul zilei trebuie văzut care zonă verticală de urcare în termică funcționează cel mai bine. Câteodată, după ce am scăzut sub 2300m, a fost foarte greu să recuperez şi a necesitat mult timp. Sau s-a întâmplat să am cele mai bune urcări pe segmentul 2100-2600m, iar ca să urc mai sus pierdeam mult timp.
Strategia de zbor seamănă cu cea pentru zborul în Munții Făgăraş. Cu cât e plafonul mai jos sau norii din creastă mai amenințători, cu atât trebuie abordat mai prin fața crestelor secundare, care coboară în vale.
Fiind o zonă populară de cross-country, în fiecare zi vor fi piloți pe traseu şi se poate învăța mult de la aceştia.
Internet
Surprinzător internetul este bun şi ieftin. Mă refer la cel de pe cartelă telefonică pre-paid. Cu 350 rupii (aprox 7€), pe lună, se poate lua o cartelă cu 1GB trafic de net pe zi, de la Airtel. Acoperirea în zbor este mai puțin bună. De exemplu livetrack24 mie nu prea mi-a mers. Poate altă companie are acoperire mai bună.
La cumpărarea cartelei a fost necesară înregistrare cu amprentă, care teoretic nu merge decât pentru localnici. La partea asta am avut noroc cu şoferul de taxi care s-a oferit să înregistreze cartela în locul meu.
Zic teoretic pentru că şi mie mi-au scanat amprentele la aeroport cand am ajuns, dar nu am încercat să văd dacă îmi găseşte datele pentru cartelă.
Cele mai multe cazări ieftine nu au wifi, deci se merită de luat o cartelă pre-paid, mai ales că funcționează la 4G.
Mâncare
Mâncarea este decentă. Cei ce mănâncă condimentat şi picant se vor simți ca acasă, ceilalți s-ar putea să constate cu mâhnire lipsa de alternative.
Eu personal aplic următoarea strategie. Găsesc câteva locuri unde mâncarea este bună şi nu există repercusiuni digestive, şi rămân fidel acelor locuri.
Ca şi recomandări, micul dejun la Surya Hotel (masala omlette, fruit porridge şi masala tea ~ 290 rupii), sau la Green House, cam tot în aceiaşi bani, dar unde au şi măcinător de cafea, pentru pretențioşi.
Ca şi mese principale, tot la Green House au variante destul de bune, deşi poate cam scumpe. De exemplu, mix chowmein, chicken momo şi ginger lemon honey hot ~ 350 rupii.
Peste drum de Surya Hotel este un loc unde se poate mânca un thali extraordinar, după recomandarea unui pilot elvețian.
La thali, se mai poate adăuga, chapati (lipie mică făcută pe loc), ceva mâncare de pui pe care o fac ei destul de des acolo, atât că puiul îl cam pun de-a întregul, adică cu tot cu oase, şi ginger lemon honey hot, în total iese cam la 270 de rupii.
Rămân la strategia mea deoarece mai mulți piloți au zis că s-au "fript" (adică indigestie), chiar şi cu pizza.
Am constatat că procentul de curry adăugat în mâncare este mai mic ca în Nepal.
Ca şi în Nepal, carmangeriile sunt impresionante. Adică o tarabă pe marginea drumului, unde stă agățată carnea la vedere, o jumătate de porc sau cațiva pui, în praf, muşte etc.
Apa de băut e cel mai bine de luat la pet de la magazin. Cu alcoolicele este ceva problemă. Ca să servească băuturi alcoolice la restaurant, terasă sau magazin, trebuie ceva licență, pe care cei mai mulți nu o au. Am văzut un magazinaş cu bere in Upper Bir. Aici unde sunt majoritatea cazărilor, în Bir Colony, sunt vreo 2 magazine cu vin de fructe (mere, pere), făcute în zonă. Cel de pere este decent (150 rupii sticla de 250ml).
Diverse
În ceea ce priveşte îmbrăcămintea de zbor, trebuie haine groase. Momentan zbor cu toate hainele pe mine, asta însemnând, costum bluză şi pantaloni Under Armour, polar, hanorac, pufoaică, pantaloni, supra-pantaloni şi mănuşi încălzite. Peste față buff şi musai cremă de soare. Peste 3000m începe să se simtă frigul, iar peste 4000m deja e frig bine.
Fiind zboruri lungi ca durată şi combinat cu frig şi umezeală, trebuie găsită soluție pentru a face pipi în zbor.
Pentru a zbura în zona Bir, sau mai precis pentru a ajunge cu taxiul la decolare, este nevoie de un permis, care costă 500 de rupii pe săptămână şi pentru care trebuiesc completate vreo 3 hârtii, care se pot lua de la Surya Hotel. Nenea de la checkpointul de pe urcare nu este tot timpul la post aşa că nu este deosebit de restrictivă treaba cu permisul. De fapt chiar dacă am platit şi am completat hârtiile nu am primit încă nici un permis, la fel pățind şi alți piloți.
Ni s-a recomandat, şi am luat la cunoştință şi completând hârtiile pentru permis, să nu zburăm peste reşedința lui Dalai Lama, care este situată undeva în partea de sus (nord) din Dharamshala. Practic într-o zi decentă de zbor, se poate trece dincolo de Dharamshala, mai prin munte, fără a trece peste oraş.
Pot apărea relativ peste noapte diverse restricții ale zborului în zonă, pentru câteva ore sau pentru câteva zile. Ele sunt comunicate de nenea de la checkpointul de pe urcarea la decolare.
Prima restricție care am prins-o, a fost cu ceva sărituri din tandem din d-bag cu paraşuta, peste terenul de aterizare. Trebuia evitată aterizarea principală pentru vreo 2 ore, pe la mijlocul zilei.
A doua a fost pentru o anumită zonă din vest, în dreptul localității Palampur, dar în munte, în legătură cu ceva simulare de salvare cu elicopterul.
Cea mai recentă restricție, care a început la 1 noiembrie şi se pare că va dura câteva zile, este în legătură cu sosirea unei oficialități (primul ministru?), şi momentan nu lasă nici o maşină cu piloți dincolo de checkpoint, inclusiv tandemuri. Opțiunea de a urca pe jos la decolare a fost luată în considerare, dar a mai fost poliție la decolarea şi aterizarea principală, şi nu ştiu dacă ar merge de forțat nota. Rămâne de văzut cum evoluează lucrurile.
Ce am pățit cu zborul la dus. Din cauză că pe site la FlyDubai nu era opțiune de rezervat zbor legat Bucureşti - Delhi, am rezervat zbor dus-întors Bucureşti - Dubai şi dus-întors Dubai - Delhi. Problema a fost că la zborul de dus au fost numai 50 de minute pentru escală în Dubai, chiar dacă zborul următor urma să fie făcut cu aceeaşi companie, de la acelaşi terminal.
Când am ajuns în Bucureşti să-mi pun parapanta la bagaje de cală, nenea de la FlyDubai îmi zice că nu se poate realiza conexiunea cu zborul de Delhi din cauza timpului prea scurt, deci din Dubai tre să găsesc altă soluție.
Deci ca şi regulă personală, pe care o aveam şi înainte dar..., minim 2 ore între zboruri.
În Dubai aventura continuă. Următorul zbor era abia ziua următoare seara, adică 24 de ore timp de aşteptare. Mai era un zbor spre Delhi care pleca în 3 ore, având 2 ore întârziere, dar nu se mai putea lua bilet, pentru ca în programul de rezervare nu se iau în calcul întârzierile. Dacă T+nu ştiu cât, mai mare ca ora de îmbarcare, e gata.
Nu prea le place dacă încerci să ieşi din tiparele clare ale regulilor.
Şi colac peste pupăză, la verificarea de securitate din Dubai, la bagajul de mână. "Sir, would you mind opening this?". Dar ce trăznet or fi găsit? "Sir, you have an extension chord, it's not allowed". Adică n-am voie cu prelungitorul în bagajul de mână, pentru că... Bine tu îmbrobodito, na-ți-l! Normal că l-am pus acolo pentru că aripa era cam 20-21kg, şi maxim era 20.
Cred că despre întâmplări la filtrele de securitate se pot scrie romane întregi.
Delhi, terminalul domestic, zborul spre Dharamshala, filtru de securitate. De fapt înainte să predau aripa la cală, văd pe un semn destul de clar menționat ca bateriile externe să fie puse musai în bagajul de mână. Chiar o rog pe tanti de la SpiceJet să îmi confirme pentru a fi sigur. Acum la mine bateria externă "face parte", din cockpit-ul de la seleta, cu tot cu altivario, si carcasa pentru montat telefonul, cablu usb pentru telefon etc. Normal că a fost mai simplu să pun cockpitul cu totul în bagajul de mână decât să scot bateria externă din săculeț etc. Mare greşeală! "Sir, is this a communication device? (arătând spre altivario)" Nu, e GPS. "Can you turn it on please?" Binie, mă mustăcioşilor, na vezi? Face bip dacă urci. "Can you take this out please? (arătând spre bateria externă)" Na vezi, ți-a fost lene s-o scoți înaine şi să treci repede prin filtru. Da, e baterie externă bună, Aukey, aştia zic că chiar are 30A, atât că e neagră.
Măcar de ăştia am scăpat fără pagubă.
Concluzii
De venit la Bir sigur merită. Eu personal voi mai veni. Nu ştiu dacă în primăvară sau în toamnă, deoarece în primăvară va fi în plin sezon şi în țară, pe când acum în toamnă a fost numai bine, după un sfârşit subit de sezon acasă.
Ca şi parametrii de evaluare a unei zone de zbor, la Bir mi se pare că avantajele surclasează dezavantajele. Ca să încep cu dezavantajele, în primul rând este departe. Drumul ia vreo 2 zile oricum ar fi şi este obositor. Fiind India trebuie să te aştepți la o diferență mare de cultură, comparativ cu Europa. Comparativ cu România, poate mai puțin. Cine a aterizat prin zona Braşovului prin zona exotică din Săcele, Tărlungeni sau Zizin, ştie exact la ce mă refer.
Apoi sunt nişte parametrii pe care i-am considerat neutrii, cum ar fi mâncarea. Dacă nu îți place mâncarea condimentată şi preponderent bazată pe orez atunci poate fi rău. La fel ar fi costurile. Chiar dacă ca şi costuri este clar sub Europa, aici mă refer la o excursie în Alpi de exemplu, pentru că în comparație cu România, s-ar putea să fie mai ieftin la noi, banii oricum se duc. Exceptând costurile de avion care pot ține de inspirație şi de noroc, în a gasi o promoție, sau a forța nota şi a plăti mai mult în final, cum am pățit eu, într-o zi normală se vor cheltui bani, pe cazare (500-600 rupii), pe mâncare (200 rupii mic dejun, 300 rupii prânz după zbor, seara biscuiți), taxi la decolare (125-170 rupii, depinde cu câți piloți se va împarți costul), batoane pentru zbor (40 rupii batonul de Snickers), apă de băut la pet. Deci să zicem că pe zi s-ar duce cam 1300 de rupii, deşi evident că se pot duce şi mai mult, calculele de mai sus reprezentând o variantă oprimistă, asta fiind cam 19€, şi însemnând cazare, mâncare şi transport la decolare. Se mai poate adăuga costul de recuperare.
Şi făcând o trecere subtilă la aspectele pozitive, pot zice că încă n-am avut nevoie să plătesc recuperare. Deci unul din aspectele evident pozitive ale acestui loc este ca poți să faci triunghi plat de 200km şi totuşi să prinzi aterizarea principală la sfârşitul zilei, iar ziua următoare s-o iei de la capăt. Pe urmă vremea a fost incredibilă. De când am ajuns pe 15 octombrie, în fiecare zi a fost de zbor. Numărul mare de piloți veniți pentru cross face mult mai uşoară abordarea şi familiarizarea cu zona. De foarte mare ajutor sunt şi vulturii din Himalaya (Gyps himalayensis), care nu numai că vor arăta unde este termică, dar se pot urmări şi pe tranziție deoarece de cele mai multe ori vor alege traseul cu descendență minimă.
Un lucru ar trebui menționat la aceşti vulturi, fiind de altfel un aspect remarcat în prima filmare pe care am văzut-o cu zborul la Bir, cu un pilot căruia îi intră un vultur între suspante şi trebuie să arunce rezerva. Deci vulturii nu se uită în față, ci in jos. Dacă sunt la acelaşi nivel cu tine, în termică de exemplu, sau în altă situație, trebuie avută grijă pentru că e posibil să se întâmple ca în filmarea respectivă.
Când un vultur vine prea aproape, o pompă cu comenzile, un fluierat sau un strigăt, vor rezolva problema.
De asemenea zona prezintă multiple posibilități de volbiv (pentru cine nu ştie, înseamnă aterizat undeva sus, dormit la cort, ziua următoare decolat, plecat mai departe, şi tot aşa). Sunt piloți care sunt veniți special pentru asta, cu diverse planuri de traversare a munților!
Completări
2 noiembrie 2017
Noi informații cu privire la restricția totală a zborului de aici, care a început ieri, şi se va termina pe 8. Deci într-adevăr restricția s-a aplicat din cauza vizitei primului ministru şi a câtorva alți miniştrii, pe motiv de posibil terorism! Da, şi eu am rămas cu gura căscată când ne-a povestit un angajat de la Surya Hotel, dar e posibil. A zis ca a fost un caz cu un nene care a făcut curs de parapantă în Goa, cu scopul de a face năzbâtii. Am găsit şi un articol despre asta. Chiar dacă toți sunt conştienți că pierd o grămadă de bani zilele astea, nu prea au ce face. Mai tragic este pentru un grup de piloți care tocmai acum au ajuns, vor începe cu o săptămână de pauză.
O completare pentru recuperare în caz de urgență, accident în munte, copacizare etc. Trebuie luată legătura cu cineva de la Surya Hotel. Din câte am înțeles, ei se ocupa de copacizări, sau dacă e ceva grav cheamă pe cine trebuie. Numărul pentru urgențe în India este, la fel ca şi la noi, 112. Mai multe detalii despre asta, aici.
Ştiam de acest loc de zbor încă din 2012, când cei de la clubul Mureş Fly au organizat o excursie acolo şi au zburat pe săturate. De altfel, am urmărit cu interes şi anul trecut zborurile postate pe XContest, fiind chiar la un pas de a întreprinde şi atunci o excursie spre acest loc. Problema cea mai mare, în ceea ce mă priveşte, a fost faptul că nu am găsit colegi parapantişti dispuşi să mă însoțească în excursie. Acest lucru s-a întâmplat şi anul trecut, la fel ca şi acum.
Dintre motivele invocate au fost că este greu de ajuns, că este departe şi că este India! Ceea ce pentru unii poate fi o provocare pentru zona lor de confort.
Cum se ajunge
Sunt multe companii aeriene care fac zboruri spre India. Itinerariul la dus a fost următorul:
- Cluj-Bucureşti cu Tarom (dus-întors cam 75€)
- Bucureşti-Dubai cu FlyDubai (trebuia să fie Buc-Delhi cu FlyDubai dar a fost o problemă asupra căreia voi reveni, deci dus-întors Buc-Delhi ar fi trebuit să fie cam 400€)
- Dubai-Delhi cu SpiceJet (dus, cost neprevăzut, 500$)
- Delhi-Dharamshala (dus-întors cam 9000INR ~ 120€)
- taxi Dharamshala-Bir (1800INR ~ 25€)
Nu în ultimul rând ca şi importanță, pentru India trebuie viză. Eu am luat-o online, este ceva site care se găseşte uşor, şi costă 50$, cu timp de procesare 1-2 zile. Pe site vor trebui mai multe date personale completate precum şi poză personală şi poză cu datele din paşaport.
Cazare
Nu am rezervat nimic înainte de a ajunge în Bir, aşa că după ce m-a lăsat taxiul în față la Garden View, care este un guest house mai cunoscut în Bir, m-am dus să mă înțeleg la preț cu managerul.
Deşi inițial a acceptat 500 de rupii pe noapte, lăsat de la 1000, că de... nu sunt englez, ci român, şi ar fi frumos de făcut un discount, tocmai când calculam în gând că pe toată perioada de o lună, m-ar costa cam 200€ cazarea, la 500 de rupii pe noapte, managerul s-a răzgândit, zicând că trebuie să-i mai vină nişte grupuri şi nu poate lăsa la 500.
În principiu cursurile de schimb în perioada asta ar fi cam 60-63 de rupii pentru un dolar si vreo 71-73 de rupii pentru un euro.
Deşi fiind noapte deja, şi încărcat cu bagajele de pe drum, nu mi-a fost foarte greu să găsesc cazare, după ce am întrebat pe la câteva magazine.
Prima cazare găsită a fost la nişte tibetani, cu 500 de rupii pe noapte. Clădire destul de nouă, relativ curat şi ce m-a impresionat cel mai mult, boiler electric, care ulterior am realizat că este un standard pentru cazările din zonă.
Am zis prima cazare pentru că după câteva zile, fiind un accident de parapantă, în urma căruia un pilot rus a murit, a venit gazda la mine să-mi zică că a început să mişune poliția locală prin zonă, şi că neavând încă licență de guest house, se tem să nu aibă probleme, şi mă roagă frumos să-mi găsesc altă cazare.
Aşa că am căutat şi găsit altă cazare, într-o zi de pauză de la zbor, dar nu fără emoții. Se pare că în această perioadă este număr record de piloți în zonă, deci şi cazările au început să fie mai greu de găsit.
Ca şi reper de prețuri, 500-600 de rupii pe noapte pentru o cazare curată este un preț bun, mai ales că în cameră sunt două paturi, deci pentru două persoane prețul ar fi fost jumătate, ghinionul meu că am venit singur.
Din ce am mai povestit cu alți piloți, pe la Garden View sau Surya Hotel, locurile mai celebre de cazare şi cu specific pentru piloți, prețurile pe cameră, se învârt pe la 1000-1200 de rupii, dar condițiile nu sunt cu mult mai strălucite decât la cele mai ieftine.
În finalul căutării am avut norocul să găsesc o cazare la 600 de rupii, foarte aproape de Surya Hotel, puțin cam prăfuită, camera fiind la parterul unei clădiri încă în construcție. Deşi aş fi înclinat să zic că în India şi Nepal au alte standarde de curățenie, am stat şi la cazări în România în camere unde nu am avut avut curaj să mă bag între aşternuturi decât cu hanoracul şi cu gluga pe cap.
Oricum, prioritățile sunt priorități, o zi pierdută pentru căutatea unei cazări a fost suficientă, 600 de rupii pe noapte, duş cald şi locația aproape de locul de mic dejun şi de grupare pentru plecarea cu taxi spre decolare, fac ca restul aspectelor de curățenie precară să pară mofturi. Măcar aici n-am avut gândaci cum a fost în Delhi.
Încă un lucru de ştiut despre cazări, dacă proprietarii cazării sunt tibetani, va trebui făcut un drum până la Dharamshala pentru a completa nişte hârtii, care din câte am înțeles nu costă nimic, dar costă drumul cu taxi sau cu busul.
Decolare şi aterizare
O zi tipică de zbor pentru mine începe pe la ora 7, mic dejun la Surya Hotel la 7:10. Apoi întors în cameră, pregătit echipamentul şi pe la 8, 8 jumate, ieşit la taxi.
Am mers cu taxiul 2, 3 sau chiar 4 oameni. Costul pâna la decolare este 500 de rupii, care se împarte la 2, 3 sau 4 oameni. Drumul este destul de lung şi rău prin anumite porțiuni. Imi aminteşte de urcarea pe Transfăgărăşan. Altitudinea Bir-ului este aproximativ 1400m, iar a decolării care aparține de localitatea Biling este cam 2400m.
Decolarea este mare. Deşi am auzit piloți plângându-se că trebuie stat la coadă şi că este prea aglomerat, părerea mea este că sunt mofturi. Steagurile multicolore de rugăciune agățate pe un mic templu de deasupra decolării, indică foarte bine direcția şi intensitatea vântului. Se poate decola pe mai multe direcții, mai puțin nord, direcțiile principale fiind est şi vest.
Sunt mai multe porțiuni cu iarbă de unde se poate decola fără griji pentru uzura echipamentului, şi porțiuni cu praf şi cu pietre, de unde nu este recomandat să se decoleze din cauza riscului de a ciupi sau a rupe suspante. Odată cu apariția vulturilor spiralând în termicile din fața decolării, vor începe şi piloții să decoleze, cross-işti, tandemişti şi începători la curs. Pentru cross, ideal este de decolat cât mai devreme. Au fost zile când am prins termică decentă pe la 9:30, dar în general 9:45-10:00 este perioada când am decolat de cele mai multe ori. Au fost şi vreo 2 zile când am scăzut vreo 2-300 de metri sub decolare şi pe urmă mi-a fost destul de greu să recuperez.
Ce mi se pare fascinant la acest loc este faptul că odată ce se porneşte termica, ține toată ziua. Am fost de câteva ori în situația de a ma scurge la vale, dar cu puțină răbdare, am reuşit să recuperez, şi cel puțin până acum, tot timpul am prins aterizarea principală.
La fel ca şi decolarea, aterizarea principală este mare.
Nu este un lucru neobişnuit să se încadreze la aterizare în acelaşi timp 3-4 aripi, dar este suficient loc să se aterizeze fără probleme. Cam de fiecare dată, pe marginea aterizării sunt multe grupuri de turişti, copii sau localnici, ceea ce face cam dificilă o uşurare rapidă dupa un zbor lung. Cea mai sigură opțiune ar fi una din terasele din apropiere.
Ca şi optiuni de aterizare pentru cross, ar fi orezăriile. Sezonul musonic fiind trecut de ceva vreme, acestea sunt secate. Ca şi sfaturi de la alți piloți, trebuie avută grijă la cablurile de curent!
Problema mai mare ar fi cu aterizarile de urgență sau neplanificate din zona de munte. În general nu este problemă să nu fie termică, dar se poate întâmpla să se acopere rapid sau să înceapă precipitații. Deci zborul din zona de munte, practic creasta principală de la Bir la Dharamshala şi mai ales partea din spate (nord), ar trebui gândit, cum se zice la şah, cu câteva mutări înainte.
Ca şi siguranță, ar trebui avut un dispozitiv SPOT, sau echivalent, bani cash la purtător, cateva sute de euro şi de preferat stație radio şi cineva din grup care să ştie ce planuri de zbor ai. Din spusele altor piloți am aflat că cei care vin pentru recuperare în caz de accident s-ar putea să nu te ajute dacă nu le dai bani pe loc, asta bineînțeles în cazul în care mai eşti conştient.
Alte locuri interesante unde se poate face top landing şi decola din nou ar fi Golf Course şi 360 (Three sixty).
Golf Course este situat în partea de vest în raport cu decolarea, pe al doilea picior care coboară până în vale, înainte de prima vale mai largă. Pe la amiază se poate recunoaşte lejer datorită parapantelor şi piloților aterizați. De asemenea este un nene cu un stand ambulant, de unde se poate cumpăra masala tea (ceai negru cu lapte şi condimente), chipsuri, țigări etc. Există în comerț la ei nişte țigări mici, în pachete cilindrice, subțiri şi cu foița făcută dintr-o frunză, legată cu o ață la capăt.
360 este în partea de est, pe creasta principală, cam la 10km față de decolare. Este un teren rotund, delimitat de pietre unde se poate ateriza şi decola, şi în apropiere este o casă cu acoperiş roşu.
Zborul
Este vorba de zbor de munte cu tot ce implică acesta. Termici hotărâte multi-core cu miezuri chiar de 6-7m/s, nori activi, uneori cu posibile supradezvoltări, zone de turbulență, chiar pe tranziție.
Vântul meteo nu s-a simțit decât ocazional. La decolare de multe ori este 0 sau slab. Dar s-a întâmplat în timpul zborului ca instrumentele să aproximeze chiar 22km/h viteza vântului, probabil datorită termicilor puternice din zona respectivă.
Mi-a luat câteva zile până m-am acomodat cu aerul de aici. În prima zi nu am înțeles mare lucru din ce întâmpla. Aveam tot timpul impresia că sunt în rotor şi urmează să mi se închidă aripa. A doua zi a fost ceva mai bine, am făcut un zbor mai lung şi ca timp, şi ca distanță, dar m-am simțit tot destul de inconfortabil. De multe ori mă adunam în seletă în termică pentru că aveam impresia ca urmează o închidere iminentă. Dar nu s-a întâmplat nimic. În zborurile făcute până acum aici, nu am avut nici un incident serios, doar obişnuitele clape pe vârfurile aripii şi câte o "ieşire în lumânare" frânată corespunzător pentru a evita front-stall-ul.
Dar alții nu au fost aşa norocoşi. A fost accidentul cu pilotul rus. Apoi un pilot australian din câte am înțeles, a aruncat rezerva. Încă un pilot italian a mai pățit nu ştiu ce, şi parcă am mai auzit de vreo două rezerve aruncate. Deci evenimente au mai fost, ceea ce înseamnă că trebuie avută grijă mare şi pregătirea corespunzătoare. Când zic asta, mă refer la un curs SIV, la o aripă cu care eşti confortabil, odihnă etc.
Pentru zbor de cross-country zona este uşoară. Asta înseamnă că deciziile cu privire la următoarea termică sunt destul de evidente, termicile în general sunt de peste 2-3m/s, deci se poate scoate medie de viteză destul de bună pe zbor.
O zi ideală ar fi cu plafonul undeva pe la 4000m, caz în care prima parte a traseului, înspre vest, spre Dharamshala, se poate face zburând aproape de creasta principală, fără a face multe termici pe traseu.
Practic într-o zi bună, după ce se ajunge înapoi la decolare din partea de vest, deja ar fi acoperită o distanța de 100-110km, urmând ca următorul segment al zborului să fie făcut înspre est, pe creasta mai mică spre Mandi.
Spre est se mai poate face destul de lejer un segment de 50-60km, dus-întors, aproape de relief, fără a pierde timp făcând termică.
Deci într-o zi bună, se poate face un triunghi plat de 150km, destul de lejer. Pentru 200km trebuie medie de viteză destul de mare, aprox 30-31km/h, şi bineînțeles nici o greşeală, care costă timp.
Considerând că în perioada asta ziua de zbor începe pe la 9:30 - 9:45 şi se termină pe la 16:30 - 17:00, ar fi aproximativ 7 ore de zburat. În primăvară s-ar putea să fie mai uşor, deoarece ziua este mai lungă. Din câte am înțeles, se zboară în perioada martie-aprilie-mai, înainte de sezonul musonic.
În zilele mai puțin bune, tot se poate ajunge până în Dharamshala, dar dacă nu se poate aborda creasta principală, atunci eficiența scade. Deja trebuie făcute termici pentru a trece văile dintre crestele secundare, pentru a căror traversare uneori pe pierd 300-400m de altitudine. De la începutul zilei trebuie văzut care zonă verticală de urcare în termică funcționează cel mai bine. Câteodată, după ce am scăzut sub 2300m, a fost foarte greu să recuperez şi a necesitat mult timp. Sau s-a întâmplat să am cele mai bune urcări pe segmentul 2100-2600m, iar ca să urc mai sus pierdeam mult timp.
Strategia de zbor seamănă cu cea pentru zborul în Munții Făgăraş. Cu cât e plafonul mai jos sau norii din creastă mai amenințători, cu atât trebuie abordat mai prin fața crestelor secundare, care coboară în vale.
Fiind o zonă populară de cross-country, în fiecare zi vor fi piloți pe traseu şi se poate învăța mult de la aceştia.
Internet
Surprinzător internetul este bun şi ieftin. Mă refer la cel de pe cartelă telefonică pre-paid. Cu 350 rupii (aprox 7€), pe lună, se poate lua o cartelă cu 1GB trafic de net pe zi, de la Airtel. Acoperirea în zbor este mai puțin bună. De exemplu livetrack24 mie nu prea mi-a mers. Poate altă companie are acoperire mai bună.
La cumpărarea cartelei a fost necesară înregistrare cu amprentă, care teoretic nu merge decât pentru localnici. La partea asta am avut noroc cu şoferul de taxi care s-a oferit să înregistreze cartela în locul meu.
Zic teoretic pentru că şi mie mi-au scanat amprentele la aeroport cand am ajuns, dar nu am încercat să văd dacă îmi găseşte datele pentru cartelă.
Cele mai multe cazări ieftine nu au wifi, deci se merită de luat o cartelă pre-paid, mai ales că funcționează la 4G.
Mâncare
Mâncarea este decentă. Cei ce mănâncă condimentat şi picant se vor simți ca acasă, ceilalți s-ar putea să constate cu mâhnire lipsa de alternative.
Eu personal aplic următoarea strategie. Găsesc câteva locuri unde mâncarea este bună şi nu există repercusiuni digestive, şi rămân fidel acelor locuri.
Ca şi recomandări, micul dejun la Surya Hotel (masala omlette, fruit porridge şi masala tea ~ 290 rupii), sau la Green House, cam tot în aceiaşi bani, dar unde au şi măcinător de cafea, pentru pretențioşi.
Ca şi mese principale, tot la Green House au variante destul de bune, deşi poate cam scumpe. De exemplu, mix chowmein, chicken momo şi ginger lemon honey hot ~ 350 rupii.
Peste drum de Surya Hotel este un loc unde se poate mânca un thali extraordinar, după recomandarea unui pilot elvețian.
La thali, se mai poate adăuga, chapati (lipie mică făcută pe loc), ceva mâncare de pui pe care o fac ei destul de des acolo, atât că puiul îl cam pun de-a întregul, adică cu tot cu oase, şi ginger lemon honey hot, în total iese cam la 270 de rupii.
Rămân la strategia mea deoarece mai mulți piloți au zis că s-au "fript" (adică indigestie), chiar şi cu pizza.
Am constatat că procentul de curry adăugat în mâncare este mai mic ca în Nepal.
Ca şi în Nepal, carmangeriile sunt impresionante. Adică o tarabă pe marginea drumului, unde stă agățată carnea la vedere, o jumătate de porc sau cațiva pui, în praf, muşte etc.
Apa de băut e cel mai bine de luat la pet de la magazin. Cu alcoolicele este ceva problemă. Ca să servească băuturi alcoolice la restaurant, terasă sau magazin, trebuie ceva licență, pe care cei mai mulți nu o au. Am văzut un magazinaş cu bere in Upper Bir. Aici unde sunt majoritatea cazărilor, în Bir Colony, sunt vreo 2 magazine cu vin de fructe (mere, pere), făcute în zonă. Cel de pere este decent (150 rupii sticla de 250ml).
Diverse
În ceea ce priveşte îmbrăcămintea de zbor, trebuie haine groase. Momentan zbor cu toate hainele pe mine, asta însemnând, costum bluză şi pantaloni Under Armour, polar, hanorac, pufoaică, pantaloni, supra-pantaloni şi mănuşi încălzite. Peste față buff şi musai cremă de soare. Peste 3000m începe să se simtă frigul, iar peste 4000m deja e frig bine.
Fiind zboruri lungi ca durată şi combinat cu frig şi umezeală, trebuie găsită soluție pentru a face pipi în zbor.
Pentru a zbura în zona Bir, sau mai precis pentru a ajunge cu taxiul la decolare, este nevoie de un permis, care costă 500 de rupii pe săptămână şi pentru care trebuiesc completate vreo 3 hârtii, care se pot lua de la Surya Hotel. Nenea de la checkpointul de pe urcare nu este tot timpul la post aşa că nu este deosebit de restrictivă treaba cu permisul. De fapt chiar dacă am platit şi am completat hârtiile nu am primit încă nici un permis, la fel pățind şi alți piloți.
Ni s-a recomandat, şi am luat la cunoştință şi completând hârtiile pentru permis, să nu zburăm peste reşedința lui Dalai Lama, care este situată undeva în partea de sus (nord) din Dharamshala. Practic într-o zi decentă de zbor, se poate trece dincolo de Dharamshala, mai prin munte, fără a trece peste oraş.
Pot apărea relativ peste noapte diverse restricții ale zborului în zonă, pentru câteva ore sau pentru câteva zile. Ele sunt comunicate de nenea de la checkpointul de pe urcarea la decolare.
Prima restricție care am prins-o, a fost cu ceva sărituri din tandem din d-bag cu paraşuta, peste terenul de aterizare. Trebuia evitată aterizarea principală pentru vreo 2 ore, pe la mijlocul zilei.
A doua a fost pentru o anumită zonă din vest, în dreptul localității Palampur, dar în munte, în legătură cu ceva simulare de salvare cu elicopterul.
Cea mai recentă restricție, care a început la 1 noiembrie şi se pare că va dura câteva zile, este în legătură cu sosirea unei oficialități (primul ministru?), şi momentan nu lasă nici o maşină cu piloți dincolo de checkpoint, inclusiv tandemuri. Opțiunea de a urca pe jos la decolare a fost luată în considerare, dar a mai fost poliție la decolarea şi aterizarea principală, şi nu ştiu dacă ar merge de forțat nota. Rămâne de văzut cum evoluează lucrurile.
Ce am pățit cu zborul la dus. Din cauză că pe site la FlyDubai nu era opțiune de rezervat zbor legat Bucureşti - Delhi, am rezervat zbor dus-întors Bucureşti - Dubai şi dus-întors Dubai - Delhi. Problema a fost că la zborul de dus au fost numai 50 de minute pentru escală în Dubai, chiar dacă zborul următor urma să fie făcut cu aceeaşi companie, de la acelaşi terminal.
Când am ajuns în Bucureşti să-mi pun parapanta la bagaje de cală, nenea de la FlyDubai îmi zice că nu se poate realiza conexiunea cu zborul de Delhi din cauza timpului prea scurt, deci din Dubai tre să găsesc altă soluție.
Deci ca şi regulă personală, pe care o aveam şi înainte dar..., minim 2 ore între zboruri.
În Dubai aventura continuă. Următorul zbor era abia ziua următoare seara, adică 24 de ore timp de aşteptare. Mai era un zbor spre Delhi care pleca în 3 ore, având 2 ore întârziere, dar nu se mai putea lua bilet, pentru ca în programul de rezervare nu se iau în calcul întârzierile. Dacă T+nu ştiu cât, mai mare ca ora de îmbarcare, e gata.
Nu prea le place dacă încerci să ieşi din tiparele clare ale regulilor.
Şi colac peste pupăză, la verificarea de securitate din Dubai, la bagajul de mână. "Sir, would you mind opening this?". Dar ce trăznet or fi găsit? "Sir, you have an extension chord, it's not allowed". Adică n-am voie cu prelungitorul în bagajul de mână, pentru că... Bine tu îmbrobodito, na-ți-l! Normal că l-am pus acolo pentru că aripa era cam 20-21kg, şi maxim era 20.
Cred că despre întâmplări la filtrele de securitate se pot scrie romane întregi.
Delhi, terminalul domestic, zborul spre Dharamshala, filtru de securitate. De fapt înainte să predau aripa la cală, văd pe un semn destul de clar menționat ca bateriile externe să fie puse musai în bagajul de mână. Chiar o rog pe tanti de la SpiceJet să îmi confirme pentru a fi sigur. Acum la mine bateria externă "face parte", din cockpit-ul de la seleta, cu tot cu altivario, si carcasa pentru montat telefonul, cablu usb pentru telefon etc. Normal că a fost mai simplu să pun cockpitul cu totul în bagajul de mână decât să scot bateria externă din săculeț etc. Mare greşeală! "Sir, is this a communication device? (arătând spre altivario)" Nu, e GPS. "Can you turn it on please?" Binie, mă mustăcioşilor, na vezi? Face bip dacă urci. "Can you take this out please? (arătând spre bateria externă)" Na vezi, ți-a fost lene s-o scoți înaine şi să treci repede prin filtru. Da, e baterie externă bună, Aukey, aştia zic că chiar are 30A, atât că e neagră.
Măcar de ăştia am scăpat fără pagubă.
Concluzii
De venit la Bir sigur merită. Eu personal voi mai veni. Nu ştiu dacă în primăvară sau în toamnă, deoarece în primăvară va fi în plin sezon şi în țară, pe când acum în toamnă a fost numai bine, după un sfârşit subit de sezon acasă.
Ca şi parametrii de evaluare a unei zone de zbor, la Bir mi se pare că avantajele surclasează dezavantajele. Ca să încep cu dezavantajele, în primul rând este departe. Drumul ia vreo 2 zile oricum ar fi şi este obositor. Fiind India trebuie să te aştepți la o diferență mare de cultură, comparativ cu Europa. Comparativ cu România, poate mai puțin. Cine a aterizat prin zona Braşovului prin zona exotică din Săcele, Tărlungeni sau Zizin, ştie exact la ce mă refer.
Apoi sunt nişte parametrii pe care i-am considerat neutrii, cum ar fi mâncarea. Dacă nu îți place mâncarea condimentată şi preponderent bazată pe orez atunci poate fi rău. La fel ar fi costurile. Chiar dacă ca şi costuri este clar sub Europa, aici mă refer la o excursie în Alpi de exemplu, pentru că în comparație cu România, s-ar putea să fie mai ieftin la noi, banii oricum se duc. Exceptând costurile de avion care pot ține de inspirație şi de noroc, în a gasi o promoție, sau a forța nota şi a plăti mai mult în final, cum am pățit eu, într-o zi normală se vor cheltui bani, pe cazare (500-600 rupii), pe mâncare (200 rupii mic dejun, 300 rupii prânz după zbor, seara biscuiți), taxi la decolare (125-170 rupii, depinde cu câți piloți se va împarți costul), batoane pentru zbor (40 rupii batonul de Snickers), apă de băut la pet. Deci să zicem că pe zi s-ar duce cam 1300 de rupii, deşi evident că se pot duce şi mai mult, calculele de mai sus reprezentând o variantă oprimistă, asta fiind cam 19€, şi însemnând cazare, mâncare şi transport la decolare. Se mai poate adăuga costul de recuperare.
Şi făcând o trecere subtilă la aspectele pozitive, pot zice că încă n-am avut nevoie să plătesc recuperare. Deci unul din aspectele evident pozitive ale acestui loc este ca poți să faci triunghi plat de 200km şi totuşi să prinzi aterizarea principală la sfârşitul zilei, iar ziua următoare s-o iei de la capăt. Pe urmă vremea a fost incredibilă. De când am ajuns pe 15 octombrie, în fiecare zi a fost de zbor. Numărul mare de piloți veniți pentru cross face mult mai uşoară abordarea şi familiarizarea cu zona. De foarte mare ajutor sunt şi vulturii din Himalaya (Gyps himalayensis), care nu numai că vor arăta unde este termică, dar se pot urmări şi pe tranziție deoarece de cele mai multe ori vor alege traseul cu descendență minimă.
Un lucru ar trebui menționat la aceşti vulturi, fiind de altfel un aspect remarcat în prima filmare pe care am văzut-o cu zborul la Bir, cu un pilot căruia îi intră un vultur între suspante şi trebuie să arunce rezerva. Deci vulturii nu se uită în față, ci in jos. Dacă sunt la acelaşi nivel cu tine, în termică de exemplu, sau în altă situație, trebuie avută grijă pentru că e posibil să se întâmple ca în filmarea respectivă.
Când un vultur vine prea aproape, o pompă cu comenzile, un fluierat sau un strigăt, vor rezolva problema.
De asemenea zona prezintă multiple posibilități de volbiv (pentru cine nu ştie, înseamnă aterizat undeva sus, dormit la cort, ziua următoare decolat, plecat mai departe, şi tot aşa). Sunt piloți care sunt veniți special pentru asta, cu diverse planuri de traversare a munților!
Completări
2 noiembrie 2017
Noi informații cu privire la restricția totală a zborului de aici, care a început ieri, şi se va termina pe 8. Deci într-adevăr restricția s-a aplicat din cauza vizitei primului ministru şi a câtorva alți miniştrii, pe motiv de posibil terorism! Da, şi eu am rămas cu gura căscată când ne-a povestit un angajat de la Surya Hotel, dar e posibil. A zis ca a fost un caz cu un nene care a făcut curs de parapantă în Goa, cu scopul de a face năzbâtii. Am găsit şi un articol despre asta. Chiar dacă toți sunt conştienți că pierd o grămadă de bani zilele astea, nu prea au ce face. Mai tragic este pentru un grup de piloți care tocmai acum au ajuns, vor începe cu o săptămână de pauză.
O completare pentru recuperare în caz de urgență, accident în munte, copacizare etc. Trebuie luată legătura cu cineva de la Surya Hotel. Din câte am înțeles, ei se ocupa de copacizări, sau dacă e ceva grav cheamă pe cine trebuie. Numărul pentru urgențe în India este, la fel ca şi la noi, 112. Mai multe detalii despre asta, aici.
